Viata!

să alergi după viață

e ca și cum ai rătăci prin pădure într-o noapte de iarnă

doar că în loc de zăpadă sunt oase

mai mici mai mari

nămeți de schelete se fărâmițează sub talpa grea a bocancilor

și tu alergi încontinu fără a ști de ce

e ca și cum ai ucide zilnic un om

și omul acela ești tu

nu

nu e vorba de o sinucidere

e doar un test al personalității

al rezistenței

o călire în fața morții

caut un antidot pentru durere

vreau să-mi tratez carnea de acest neajuns

astfel încât o trăiesc zilnic în doze mici

mi-o inoculez prin gânduri absurde

prin întrebări făr' de răspuns

alerg spre viață cu brațele deschise

e ca și cum aș rătăci prin pădure într-o noapte de iarnă

doar că în loc de zăpadă sunt oase

căci ninge cu cranii

în zare un vulcan erupe

aruncă în atmosferă trupuri în putrefacție

un iz de moarte îmi invadează nările dilatate ca ale unui copoi

doar că eu sunt vânatul

crematoriul se extinde rapid

copacii își întind crengile ca niște brațe descărnate

reușesc să-mi sfâșie carnea până la os

într-un final devin un fulg de nea

în acest alb imaculat al terorii

Supradoză de timp!

uneori cotrobăi prin sertarele minții după lucruri uitate

și oricât aș vrea să mi le amintesc dau rateuri

ca acul pick-up-ului pe discul de vinil uzat

atunci mușc cu furie peretele clepsidrei

eliberez de sub boabele de nisip fantomele trecutului

le dezgrop și alerg cu ele de mână pe holurile azilului de nebuni

în jur luminile se sting prizele se surtcircuitează de la ploile care mă urmăresc

pacienții acestei lumi sumbre mă privesc amorțiți

din celulele îmbâcsite de liniște

cineva îmi face cu mâna din scaunul electric

(sparg oglinda și fug mai departe)

bat palma cu umbrele

râzând în hohote

mă las purtat spre marginea prăpastiei

dar ceva mă oprește înaintea ultimului pas

(mai sunt câțiva metri până la următoarea moarte

cineva mă scutură de umeri

mă trezesc în așternuturile umezite de sânge

am învins din nou)

nopți la rând sufocat de coșmarul reîntoarcerii la locul faptei

mă simt precum un criminal în serie care și-a ucis moartea de mai multe ori

și acum e blestemat să suporte eternitatea clipei

mușcând peretele clepsidrei

mi-am otrăvit sufletul cu o supradoza de timp

mi-am prelungit agonia extazului într-o lume în care mi-a fost dat să cunosc frigul iubirii

căldura tăcerii

mângâierea singurătății

și tristețea fericirii apuse

gura mi s-a umplut de nisipul acesta cu gust de oameni

și nu mai pot să respir inutilul într-o lume a contrastelor

nu mai suport sclavia cărnii și putrezirea conștiinței

Diferenta!

pot fi iadul tău dacă vrei

în zilele cu ploi torențiale

literele din scrisorile netrimise țipă la mine

ascunse în sertare

îngălbenite de timp

cer șansa de-a silabisi tristețea din ochii iubirilor pierdute

în unele zile se perindă prin fața mea sute de amintiri

ca fulgii viscoliți ce se lipesc de retina timpului înghețându-i clipirea

orbit de sentimente rătăcit de îngeri

silabisesc iadul cu tălpile goale

dau foc scrisorilor netrimise

adorm în cenușa lor fierbinte

pe trupul meu se impregnează literele pe care le vei citi cândva

cu tălpile goale

-pot fi iadul tău dacă vrei

pășește -

Placinta de mere!

Placinta de mere!

Buna ziua dragilor, astazi m-am gandit sa va incant cu reteta mea de placinta cu mere, sper sa o incercati :*

Ingrediente:

• 1,5 - 2 kg mere
• 150 g zahar pentru foi
• 150 ml ulei
• 150 ml apa
• scortisoara
• un plic praf de copt
• cca 700 g faina
• o lingurita rasa de sare
• coaja de lamaie

Spalati bine merele, le dati pe razatoarea mare si le puneti la fiert cu scortisoara. Daca merele sunt acrisoare sau daca preferati placinta mai dulce, puteti adauga 50-100 grame de zahar in mere.

Le fierbeti aproximativ 10-15 minute pana cand scade zeama si amestecati mai des pentru a nu se lipi. Lasati merele deoparte si pregatiti aluatul pentru foile de placinta, astfel: puneti intr-un castron mai mare 150 ml apa calduta si 150 grame de zahar. Amestecati pana cand se topeste zaharul, apoi adaugati 150 ml ulei.

Stingeti praful de copt cu putina zeama de lamaie sau putin otet si il adaugati in compozitie. Puneti sarea si coaja de lamaie rasa.

Incepeti sa incorporati faina, treptat, amestecand, continuu cu o lingura sau cu un tel pentru a nu se forma cocoloase. Cand se ingroasa mai mult, framantati cu mana pana cand obtineti un aluat elastic, suficient de consistent incat sa puteti intinde foile.

Impartiti aluatul in doua parti egale, din care intindeti doua foi. Asezati prima foaie in tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si distribuiti merele deasupra, cat mai uniform.

Asezati peste mere cea de-a doua foaie, pe care o intepati usor cu o furculita pentru a nu se desprinde de mere in timpul coacerii.

Introduceti tava la cuptor si coaceti la foc potrivit pana cand placinta se rumeneste deasupra.

Daca doriti ca foile sa ramana mai pufoase (mai moi), dupa ce o scoateti de la cuptor, o acoperiti circa 10-15 minute cu o folie si un prosop de bucatarie.

Pudrati apoi cu zahar si o taiati bucati cand se raceste.

Pofta buna!

Pana data viitoare, v-am pupat :*