sâmbătă, 20 decembrie 2014

Fluturele!







un fluture de noapte se izbește în geam
pe stradă cade liniștea în cioburi
la crâșma din colț niște umbre sorb din pahare mari cu absint
între mine și ele cresc nămeți mari de fum
da
cineva se pierde de oameni
de îngeri
stă pe prag învelit în vise
și ascultă cum cerul trosnește de ger
de grinzile lui stau răstignite suflete perene
semințele lor vor rodi în lutul altui trup
într-o primăvară ermetică încălzită proporțional de cei 7 sori
lumea se învârte în capul meu haotic
ca o ruletă rusească
nu știu dacă următorul gând va fi bun
sau ...
din tavan picură nesomnul
sloiuri de timp se dezgheață
odată cu lumina ultimei zile din noi
cu palmele împreunate a rugăciune
imit speranța
prin orașul asediat de năluci
cucuvelele își țipă tristețea
îndrăgostite de cruci și morminte
la câteva străzi distanță de numărul 1
între hibernare și extazul revenirii la viață
îmi mototolesc sângele prin venele strangulate de nemișcare
un fluture de noapte se izbește în geam
cucuvelele își țipă tristețea

și apoi liniștea paharelor goale de absint

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentarii